Mărţişorul, simbol al primăverii, se confecţiona din fire de cînepă sau lînă (mai tîrziu din bumbac), albe şi roşii, legate în formă de 8. De acest şnur se atîrnau monede din aur sau argint, cum v-am atarnat si eu :). În zonele româneşti străvechi, mamele le prindeau copiilor mărţişorul la gît, la mînă sau la picior, obiceiul păstrîndu-se şi astăzi în unele sate. Mărţişorul se poartă toată luna martie. Îmbinarea culorilor alb şi rosu e tradiţională, folosindu-se la nunţi, cînd se nasc copii, la hainele de înmormîntare ale bătrînilor (în Oltenia), cele două culori simbolizînd continuitatea vieţii după moarte.
Între 1 şi 9 martie, în "Zilele babelor", primăvara se luptă cu iarna, alungînd-o. Hmmm...fi-ti atente fetelor ca mi-am ales Baba pe 7 deci...haine adecvate pentru vreme ploioasa, innorata si cum mai vreti voi. În cele 9 zile, Baba Dochia apare torcînd pe lîngă oi, îmbrăcată în 9 cojoace, scuturînd, în fiecare zi, cîte unul. La înmînarea mărţişorului de 1 martie, ritual arhaic la români, copiii vin din locurile însorite de pe munte pînă în pragul casei cu brazdele de iarbă şi cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de 3 ori pragul peste brazdă, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gură în gură...da, nu din mana in mana, pentru ca oamenii să devină tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poartă legată împreună cu cele două fire, alb şi roşu, pînă la sfîrşitul sărbătorilor. În ultima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, are loc ritualul scoaterii mărţişorului şi predării lui către natură. În localităţile de cîmpie, mărţişorul se pune pe un pom înflorit sau în crengile vişinilor, cireşilor, prunilor etc. În satele de la munte şi deal, mărţişorul se pune pe cornul sau măceşul înflorit. Cu monedele de la mărţişoare, fetele cumpără caş, pentru ca toată vara să le fie faţa bucuroasă şi albă. Există credinţa că mărţişorul este ridicat de rîndunele şi purtat spre soare, binecuvîntînd astfel norocul celui care l-a pus în pom. Cam asta e şi cu povestea mărţişorului. Şi pentru că nu puteam să uit de zâmbăreţele care mai urmăresc blogul...am ataşat şi eu un Mărţizâmbeţel....Vă pup şi vă doresc o primăvară plină de zâmbete...cum altfel?:)
Între 1 şi 9 martie, în "Zilele babelor", primăvara se luptă cu iarna, alungînd-o. Hmmm...fi-ti atente fetelor ca mi-am ales Baba pe 7 deci...haine adecvate pentru vreme ploioasa, innorata si cum mai vreti voi. În cele 9 zile, Baba Dochia apare torcînd pe lîngă oi, îmbrăcată în 9 cojoace, scuturînd, în fiecare zi, cîte unul. La înmînarea mărţişorului de 1 martie, ritual arhaic la români, copiii vin din locurile însorite de pe munte pînă în pragul casei cu brazdele de iarbă şi cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de 3 ori pragul peste brazdă, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gură în gură...da, nu din mana in mana, pentru ca oamenii să devină tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poartă legată împreună cu cele două fire, alb şi roşu, pînă la sfîrşitul sărbătorilor. În ultima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, are loc ritualul scoaterii mărţişorului şi predării lui către natură. În localităţile de cîmpie, mărţişorul se pune pe un pom înflorit sau în crengile vişinilor, cireşilor, prunilor etc. În satele de la munte şi deal, mărţişorul se pune pe cornul sau măceşul înflorit. Cu monedele de la mărţişoare, fetele cumpără caş, pentru ca toată vara să le fie faţa bucuroasă şi albă. Există credinţa că mărţişorul este ridicat de rîndunele şi purtat spre soare, binecuvîntînd astfel norocul celui care l-a pus în pom. Cam asta e şi cu povestea mărţişorului. Şi pentru că nu puteam să uit de zâmbăreţele care mai urmăresc blogul...am ataşat şi eu un Mărţizâmbeţel....Vă pup şi vă doresc o primăvară plină de zâmbete...cum altfel?:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
ar fi foarte frumos daca am avea mereu un motiv sa zambim in fiecare zi...decat sa lasi un zambet fals mai bine deloc :D
imi place ca tu zambesti,si stii sa zambesti
interesant blog